Adânc într-o peșteră din sudul Italiei, un neanderthalian atipic a rămas blocat cu capul în jos timp de aproximativ 150.000 de ani. Denumit Omul din Altamura, acesta este cel mai complet schelet de neanderthalian descoperit vreodată și ar putea ajuta la clarificarea unor mistere legate de evoluția noastră ca specie.
Craniul inversat al acestui specimen ciudat a fost observat pentru prima dată ieșind dintr-un perete în sistemul carstic Lamalunga, lângă localitatea Altamura, în 1993. Imediat, cercetătorii au fost uimiți de orientarea neobișnuită și de aspectul bizar al scheletului, cauzat de acumularea de bulgări de calcit, cunoscuți și sub numele de „popcorn de peșteră” pe suprafața craniului.
Din păcate, totuși, cel mai complet schelet de neanderthalian a fuzionat complet cu rocile înconjurătoare, lăsându-l pe Omul din Altamura sigilat în mormântul său natural. Rezumând situația frustrantă a acestui hominid antic, autorii unui nou studiu explică faptul că scheletul „încă se află adânc într-un cadru spectaculos de peșteră, parțial încorporat în speleoteme și acoperit extensiv de concrețiuni coraloide”.
„Această locație și condițiile existente ar implica dificultăți majore în excavarea și păstrarea ex-situ a acestui schelet”, adaugă ei. Incapabili să-l scoată din închisoarea sa speologică și să-l aducă într-un laborator, cercetătorii nu au putut studia acest individ intrigant timp de mai multe decenii, deși datarea cu uraniu-toriu a dezvăluit că el avea între 130.000 și 172.000 de ani, scrie IFL Science.
Până în 2015, oamenii de știință au reușit în sfârșit să recupereze câteva fragmente din omoplatul scheletului pentru analize ADN, confirmând că Omul din Altamura era într-adevăr un neanderthalian. Pentru a obține mai multe informații, autorii noului studiu și-au petrecut următorii patru ani desfășurând cercetări în peșteră, folosind aparate portabile cu raze X, camere endoscopice de înaltă rezoluție și scanere laser miniaturale care puteau trece prin deschideri mici din peretele de rocă.
Rezultatele combinate ale acestor studii au dezvăluit că Omul din Altamura era un „neanderthalian adult complet care a suferit de câteva patologii dentare comune”, lăsându-l fără câțiva dinți. Mai semnificativ, totuși, o reconstrucție digitală a craniului a demonstrat că scheletul avea un număr de trăsături morfologice care nu mai fuseseră văzute până acum la „neanderthalieni clasici”. De exemplu, craniul prezenta similitudini cu cel al unui hominid mai vechi care a trăit într-o peșteră spaniolă acum aproximativ 430.000 de ani și care a fost clasificat drept un tip timpuriu de neanderthalian. În alte privințe, totuși, Omul din Altamura era mai asemănător cu alți membri ai speciei sale.
Bazându-se pe acest amestec de caracteristici, cercetătorii cred că Omul din Altamura probabil îi aparținea unei populații izolate de neanderthalieni italieni care au evoluat separat de cei din alte părți ale Eurasiei și care au păstrat unele dintre trăsăturile lor mai arhaice pentru o perioadă excepțional de lungă. Vorbind despre perioade excepțional de lungi, se crede că acest individ probabil a murit după ce a căzut într-o dolină și a rămas blocat într-o crevasă, unde a rămas de atunci și este probabil să rămână pentru totdeauna.
Studiul este publicat în revista Quaternary Science Reviews.
Băile Romane îi ajută pe cercetători în lupta cu rezistența la antibiotice
Primul cal sculptat are o vechime de 35.000 de ani
Noi fosile oferă dovezi uimitoare despre un grup unic de mamifere
Arheologii au descoperit graffiti printre ruinele de la Pompeii